Faust

Ma uit pe geam si starea mea de acum se reflecta pe cer...sau invers,putin conteaza. Dupa o intreaga saptamana de stat in casa si invatzat uite ca am ajuns si acum, cand am scapat in sfarsit de olimpiada. Ar trebui sa fiu fericita, adik sunt. Zic eu k am fost pe subiect. Sa vedem ce parere au profii. Oricum...am avut cateva ezitari, cateva puncte in care se intersectau mai multe idei dar am ales intr-un final o varianta. Nu sper la nota mare, dar m-ar deranja sa nu iau :))) de fapt acum nu mai conteaza nota. As vrea sa trec mai departe. Ma bucur totusi ca mi-am invatzat calumea materia din primul semestru..atunci cand am lipsit de la lucreare pt k fusese majoratul meu...si m-a ascultat profa si mi-a pus un 3...saptamana urmatoare inca unul..pana cand in sfarsit am luat si un 6. Grozav!!! acum toate povestile astea nu sunt decat povesti.

Ma uitam la un film mai devreme. FRUMUSETEA DIAVOLULUI. Mi-am dat seama k e o reproducere a romanului Faust de Goethe. Ce roman? Ce vorbesc eu aici discutii? Si am citit primul volum. E dramaturgie. Sunt 2 volume.Mi-a placut f mult cartea. Tematica si problematica, actiunea operei sunt foarte interesante. Imi aduc aminte destul de vag din ce am citit. Iar filmul, clasic, alb-negru, productie franceza, mi s-a parut f bun si f bine realizat, intocmai ca filmele acelea vechi care scot in lumina esentialul din carti. Facand o analogie intre filmele moderne ce reproduc carti si cele vechi, remarcam cu usurinta adaptarea pe care regizorii o fac de obicei, pentru ca filmele sa fie "bune", adica sa satisfaca gusturile omului de azi. Se adauga elemente noi, se omit altele, costumatiile sunt moderne, limbajul deasemenea. Deci filmele clasice sunt mult mai aproape de adevarul operei si poate din punctul asta de vedere mai realizate si, cred eu, recomandate.

Mefistotefel, asa il chema. El e vinovatul, el e ispititorul lui Faust, un simplu profesor preocupat sa descopere, sa cunoasca si sa inteleaga frumusetile naturii. Ii promite cunoasterea in schimbul sufletului sau si bla, bla, bla, k nu mai stiu spre rusinea mea. Isi vinde sufletul, incheie pactul cu diavolul, se indragosteste, apoi vrea sa rupa legamantul...tra la la..:))) ma rog. Nu vreau sa discut despre carte, ci despre film. Costume cu iz medieval, caci actiunea se petrecea undeva prin seculul 16. Limba franceza, preferata mea, deci un punct in plus si aici. Domnitze cu onduleuri perfecte si rochii de epoca, asa cu desenam cand eram mica [si chiar ma gandeam, ca primele mele creatii artistice :)))=))) primele mele desene reprezentau intotdeauna printese cu parul lung si blond, cu rochii pompoase pline de panglici si voaluri, foarte colorate, cu manusi, coronite pe cap, si baghete fermecate in maini] Muzica din film..Da. un alt element care fac din filmul asta unul clasic. Muzica simfonica. Tare ciudat mi s-a parut, caci, e diferita de muzica cu care suntem acum obisnuiti in filme. Cam atat imi permite cultura mea sa zic despre filmul asta...actorii nu ii cunosc. Au jucat bine. Poate putin prea teatral, dar...bine oricum.

Ce m-a impresionat, sau, poate impresionat e mult spus, dar mi-a placut o scena in care Mefistofel ii cere ajutorul lui Lucifer, ii cerea un ragaz si cand in sfarsit il obtine..pleaca multumit spunand ceva de gen: "ce e si meseria asta de diavol"...pentru ca, sa nu uitam Mefisto era diavol, un diavol de mana a 2a, sau cam asa ceva, cum el insusi afirma. Si deci, ce este meseria de diavol? E buna intrebarea... Oare nu suntem noi toti "diavoli" la un moment dat in viata noastra?? Sau chiar mai mereu? sau macar, nu ii cunoastem puterea? puterea de ispitire, de convingere. Nu suntem oare victime permanente ale acestui "diavol", la general vorbind, care ne cunoaste toate punctele slabe, ne stie toate slabiciunile si exact momentul cand suntem dispusi sa cedam in favoarea unui viciu, dorinte, pasiuni, etc etc.

Vrem, sau nu, fiecare din noi creste in el doua firi: una diabolica si una angelica.Firi contradictorii ce totusi traiesc in acelasi corp, convietuiesc impreuna,