pentru elena

eonomie, elena stirbu

Masurarea somajului si efetele lui

Pentru a se analiza amploarea si complexitatea somajului, se apeleaza la masurarea unor caracteristici ale acestuia, respectiv, nivelul, durata, intensitatea si structura lui.

Nivelul somajului
Starea ideala pentru orice economie, de ocupare deplina a fortei de munca active nu inseamna, asa cum s-a aratat la inceputu capitolului, identitatea dintre numarul persoanelor active si numarul persoanelor ocupate, situatie care nu este posibila deoarece, permanent, intr-o economie dinamica vor exista persoane care isi vor cauta un loc sau un alt loc de munca.
Se stie ca, in mod absolut, ocuparea se exprima prin numarul total al celor utilizati in activitatea sociala, iar, in mod relativ, se exprima prin rata ocuparii, determinata ca raport intre numarul celor ocupati si populatia apta de munca.
Nivelul somajului se poate exprima in mod absolut, prin numarul celor neocupati si in mod relativ, ca rata a somajului, calculata prin raportul intre numarul somerilor si populatia activa.
Ponderea persoanelor neocupate temporar, de catre cei ce cauta job-uri si care pot fi absorbiti de cererea de munca a pietei, formeaza rata naturala a somajului. In rata naturala se includ si personele care nu doresc sa se angajeze pentru nivelul dat al salariului pietei, ori cu alte mijloace de existenta, ce nu iau forma salariului.
In functie de marimea acestei rate, se caracterizeaza marimea ocuparii fortei de munca prin indicatorii : subocupare, ocupare deplina si supraocupare.
Efectele economico-sociale ale subocuparii sunt negative atat in plan economic – irosirea resurselor de forta de munca, a capacitatii creative si inovationale a persoanelor cu nivel ridicat de pregatire, presiuni asupra salariilor - cat si in plan social - scaderea venitului populatiei, a nivelului de trai, tensiuni si convulsii sociale.
Efectele supraocuparii apar in legatura cu transformarea muncii intr-o resursa rara si scumpa, ceea ce impinge marimea salariului treptat, dincolo de nivelul productivitatii, cu implicatii de lunga durata asupra capacitatii investitionale si de crestere economica.

Indicii ratelor somajului prin care se apreciaza ocuparea deplina, subocuparea si, respectiv, supraocuparea sunt diferiti in timp si spatiu.
Totusi, este considerata o rata nomala, cea cuprinsa intre 3-6%.
Nivelul somajului cunoaste amplitudini diferite pe tari, zone geografice si perioade.
In anii, '90, ratele somajului au avut dimensiuni ridicate in majoritatea tarilor dezvoltate: 10% in U.E. ( cele mai mari rate fiind in Spania, 17-20% si Italia, 12 %), in S.U.A. 4-5%, iar in Japonia, rata somajului a scazut de la 8,6 (medie) in anii 1991-1995, la peste 4% in ultima parte a anilor '90.
In anul 2001, ca urmare a incetinirii ritmului de crestere , ansamblul tarilor dezvolatate a inregistrat o anumita crestere, rata somajului situandu-se, in medie, la 6%, in S.U.A. s-a majorat de la 4% in 2000 la 4,8% i 2001, in U.E. s-a redus de la 8,2% la 7,7% ( mentunandu-se ridicat in Spania – 13%, Grecia – 10,9%, Italia – 9,5%, Finlanda – 9,2%, Franta – 9%, Germania – 7,9%), in Japoni a atins 5%.
In Romania, numarul absolut si rata somajului au crescu odata cu restructurarile economice, osciland intre 8-10 si 12% din forta de munca. In anul 2000, rata somajului a fost de 10,5% (peste un milion de persoane), iar in 2001 s-a redus la 8,6% (826,9mii). Un fenomen mai nou il reprezinta cresterea somajului furnizat de sectorul privat.

Durata somajului este definita ca fiind timpul scurs din momentul pierderii locului de munca sau al indeplinirii conditiilor de a presta o activitate conform cerintelor pietei si a solicitarii unui loc de munca – pentru absolventi, casnice care aleg sa castige un salariu – pana la reluarea activitatii.
Durata somajului manifesta o tendinta generala de crestere.
Importanta definirii acesteia pentru fiecare tara reiese din procesul stabilirii marimii si duratei acordarii indemnizatiei de somaj.
Prelungirea peste un an a duratei starii de somer reprezinta un fenomen de cronicizare si creeaza probleme tot mai mari pentru gasirea si ocuparea unui loc de munca.

Intensitatea somajului este definita de gradul de diminuare a posibilitatii de a munci a unui numar de persoane sau a unor categorii de profesii si calificari. Se pot distinge :
- somajul total, definit prin pierderea totala a locului de munca si timpul de munca;
- somajul partial, manifestat prin diminuarea, in anumite conditii, a perioadei de munca sau a nomei de munca legale, cu reducerea proportionala a salariului;
- somajul deghizat, specific tarilor slab dezvoltate, caracterizat prin faptul ca activitatea in care lucraza persoanele are o eficienta foarte scazuta, cu o plata proportionala.

Structura somajului se refera la grupurile sociale omogene, dupa anumite criterii, care si-au pierdut cautarea pe piata muncii. Acestea pot fi private prin prisma ramurii de activitate (diferite industrii – siderurgica, metalorgica etc.), a varstei, profesiei/calificarii, sexului, rasei, etc.
Exista si situatii cand anumite categorii sociale ori persoane nu sunt preferate si chiar nu sunt tratate egal cu alte categorii de persoane.
Aceste comportamente ale angajatorilor sunt apreciate ca fiind discriminante [6, 280].
Discriminarea, ca o cauza a segmentarii pietei muncii si a somajului, apare sub mai multe forme ca:
· discriminare sexuala;
· discriminare rasiala;
· discriminare economica.
Discriminarea consta in excluderea anumitor grupuri de la ocuparea unor posturi.
Cea mai mare categorie de persone care sufera excluderea ca forma a discriminarii economice este cea a femeilor. Cauzele sunt foarte complexe, ele avand radacini adanci in obiceiurile si anticipatiile membrilor societatii precum si in factorii de ordin economic: educatie, profesia, vechime ade munca.
Anumite conceptii atribuie femeilor un rol mai important in cresterea copiilor si treburile casnice si considera ca anumite munci presupun un efort mai mare decat pot depune femeile – inginer, miner, constructor. Asemenea tratamente le sunt adresate si grupurilor minoritare. Alaturi de grupurile, minoritare (tigani, imigranti), femeilefac, in general, parte din grupurile profesionale neconcurente, cu venituri mici.
Sreuctura cererii de munca se modifica prin cresterea numarului de femei care, presate de veniturile mici din familie, recurg la afirmarea pe plan profesional si social.
In timp ce ponderea femeilor creste, in structura fortei de munca se constata o scadere a ponderii barbatilor in varsta, datorita cresterii sumei alocate de stat pentru asigurari sociale si datorita nesigurantei locului de munca in conditiile dinamismului structural al productiei si serviciilor.
Imigratia/emigratia de pe piata muncii provoaca, de asemenea, anumite schimbari vizand angajarea preferentiala a celor mai bine oregatiti profesional si care accepta sa depuna o munca intensa, nelimitata in timp si sa primeasca un salariu redus, in compartaie cu valoarea reala a muncii prestate.

Efectele somajului sunt atat ample (de masa si de durata), cat si adanci (in plan psihic), atat individual, cat si sociale, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, unele benefice, altele total negative.
Implicatii negative pot fi analizate ca: economice, sociale si umane.
Printre aceste implicatii, pe primul plan se situeaza cele economice, prin neutilizarea unei parti din principala avutie – resursele de munca ale tarii. Pentru relevarea acestei implicatii a recesiunii si somajului care o insoteste, se foloseste adesea determinarea si compararea PNB-ului potential, rezultat din utilizarea deplina a fortei de munca si cel real, obtinut in conditiile de recesiune, stiut fiind faptul ca timpul neutilizat din cauza somajului nu mai poate fi recuperat (output-ul pierdut fiind cunoscut sub denumirea de decalaj P.N.B. (Gross National Product gap) [3,437, 438].
Implicatiile negative sociale isi au originea in pierderea sau diminuarea veniturilor, deteriorarea calitatii vietii si a nivelului de trai, manifestandu-se prin saracie, tensiuni psihice, crize de incredere si speranta, iar in final prin convulsii sociale.
Efectele negative asupra umanului sunt si mai complexe, somajul devenind cauza a delincventei, abuzurilor, fraudelor, apelarii la droguri, crimelor, sinuciderilor etc.