Pfaaai...tatucaaaa...de cand nu am mai notat nimik aici....e plin de praf si paianjeni :))) sa scuturam putin mizeria si sa facem oleaca de ordine.
As vrea sa scriu despre viata mea, care mi se pare cel mai frumos subiect despre care as putea sa scriu. Dar viata mea nu ar fi nimik fara viata prietenilor mei, practic fara ei. De fapt, viata mea se rezuma la sufletul meu plin de sentimente pentru iubitul meu, pentru parinti, pentru colegele de camera si prieteni, cunostinte, flori, copaci, strazi, case, soare, luna, stele. Asa sunt eu....totul ma inspira, totul ma face sa zambesc si sa vad frumosetea din lucrurile care ma inconjoara. Sunt implinita k am langa mine o persoana pe care o iubesc pana la infinit si inapoi, k am atatea probleme care ma ajuta sa cresc, de care ma impiedic, mai cad, ma ridic, continui, atatea probleme care imi arata in fond cine imi este prieten si cine imi vrea raul.... Apropo de ce am scris pana aici, mi-au mai venit cateva idei pe care ar fi trebuit sa le leg, dar ma super grabesc..si am zis ca nu vorbesc de facultate.
Desi ma plang mereu, k e greu, k nu e de mine, k una, k cealalta, si nu fac decat sa caut consolarea in fiece loc, observ cat de frumoasa e viata. Cand stiu k pana maine trebuie sa invatz 11 capitole, minus 3....plus inca unul la alt obiect, pana joi tre sa invatz inca 60 de pagini...Bai, la naiba!! ce viata de caine :))) pana la urma...si cainele daca e prost, sta si indura, dar daca e vesel, jucaus si prietenos, un pic istetz, siret, si ...asa...lipicios, se descurca el. Mai latra putin, mai musca oleaca, mai trage de una de alta, da din coada si merge mai departe cu capul sus, faCAND O LARMA grozava. un caine sperios, ia bobarnace, tace si inghite, se plimba trist cu coada intre picioare, asa cum sunt saracii canii din iasi. N-am mai vazt asa ceva, merg pe langa oameni, parca iasiul ar fi o imensa curte, unde cetatenii toti sunt stapanii, nimeni nu reactioneaza. Cainii nu ataca, oamenii nu se sperie. Cainii, domesticiti de acum, mor de foame la ei acasa.
Despre mine ar fi de spus si multe rele, despre noi, numai frumoase, despre ei- lucruri ineresante, mda, foarte interesante. E faina viaata de facultate. cand oi avea timp oi scrie putin..Pana atunci astept personalul de 4, iasi-marasesti :X:X:X:X:x dupa ce termin cu partialele....
sunt fericita oricum...mai rau de atat nu are cum sa fie...si daca o fi, oi trece peste, Ei sunt langa mine, ma iarta, ma ajuta, ma iubesc....pentru ei traiesc si pentru ei vreau sa reusesc, sa fie mandri de mine. te iubesc Dumnezeule, te iubesc Ciprian, te iubesc Mamico, Taticule, Surioaro, va iubesc colege de camera, va iubesc colege de grupa, va iubesc coristi, prieteni, cunostinte...
As vrea sa scriu despre viata mea, care mi se pare cel mai frumos subiect despre care as putea sa scriu. Dar viata mea nu ar fi nimik fara viata prietenilor mei, practic fara ei. De fapt, viata mea se rezuma la sufletul meu plin de sentimente pentru iubitul meu, pentru parinti, pentru colegele de camera si prieteni, cunostinte, flori, copaci, strazi, case, soare, luna, stele. Asa sunt eu....totul ma inspira, totul ma face sa zambesc si sa vad frumosetea din lucrurile care ma inconjoara. Sunt implinita k am langa mine o persoana pe care o iubesc pana la infinit si inapoi, k am atatea probleme care ma ajuta sa cresc, de care ma impiedic, mai cad, ma ridic, continui, atatea probleme care imi arata in fond cine imi este prieten si cine imi vrea raul.... Apropo de ce am scris pana aici, mi-au mai venit cateva idei pe care ar fi trebuit sa le leg, dar ma super grabesc..si am zis ca nu vorbesc de facultate.
Desi ma plang mereu, k e greu, k nu e de mine, k una, k cealalta, si nu fac decat sa caut consolarea in fiece loc, observ cat de frumoasa e viata. Cand stiu k pana maine trebuie sa invatz 11 capitole, minus 3....plus inca unul la alt obiect, pana joi tre sa invatz inca 60 de pagini...Bai, la naiba!! ce viata de caine :))) pana la urma...si cainele daca e prost, sta si indura, dar daca e vesel, jucaus si prietenos, un pic istetz, siret, si ...asa...lipicios, se descurca el. Mai latra putin, mai musca oleaca, mai trage de una de alta, da din coada si merge mai departe cu capul sus, faCAND O LARMA grozava. un caine sperios, ia bobarnace, tace si inghite, se plimba trist cu coada intre picioare, asa cum sunt saracii canii din iasi. N-am mai vazt asa ceva, merg pe langa oameni, parca iasiul ar fi o imensa curte, unde cetatenii toti sunt stapanii, nimeni nu reactioneaza. Cainii nu ataca, oamenii nu se sperie. Cainii, domesticiti de acum, mor de foame la ei acasa.
Despre mine ar fi de spus si multe rele, despre noi, numai frumoase, despre ei- lucruri ineresante, mda, foarte interesante. E faina viaata de facultate. cand oi avea timp oi scrie putin..Pana atunci astept personalul de 4, iasi-marasesti :X:X:X:X:x dupa ce termin cu partialele....
sunt fericita oricum...mai rau de atat nu are cum sa fie...si daca o fi, oi trece peste, Ei sunt langa mine, ma iarta, ma ajuta, ma iubesc....pentru ei traiesc si pentru ei vreau sa reusesc, sa fie mandri de mine. te iubesc Dumnezeule, te iubesc Ciprian, te iubesc Mamico, Taticule, Surioaro, va iubesc colege de camera, va iubesc colege de grupa, va iubesc coristi, prieteni, cunostinte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu