E atat de aiurea... de fiecare data cand vin acasa, ma plictisesc de moarte si ma oftic pe toata lumea, si mi vine sa plec pe loc inapoi in iasi.. unde domneste plictiseala.
imi vine sa plang....si ma gandesc la ce prietene aveam eu odata, ma gandesc cum eram eu odata, si cum erau toate odata, pana si iubirile de pe la 16-17 ani, cand de dimineata pana seara stateam cu el..si abia asteptam sa ies de la scoala sa vine sa ma duca acasa, desi stteam la 5 minute de liceu...Si simt cum a trecut timpul si nu am facut nimik ca acele persoane sa mai valoreze ceva in sufletul meu.. o sa ma intorc din Iasi complet transformata, cu un suflet rece, pe care il prevad. Deja ma schimba mult tot ce traiesc acolo.Tind spre pietrifiere. Putine ma mai impresioneaza. E greu sa fii singura, intre prieteni. Adik sa simti, sa te simti straina. Iti mai raman 2-3 prietene, de care ti-e dor cand mergi in Bacau, si stii k poate dupa facultate nimik nu va va mai aduce impreuna. Si atunci te gandesti...ce sens are?
Imi vine tare greu sa vad lumea as cum e ea. Ah ce bine era acasa la mama. un an, un singur an, as vrea sa ma intorc, sa ma traiesc o data perioada de pana in 18 ani.
n-am scris nimik, dar nici nu mai pot sa scriu. sunt multe ganduri, plictisite si ele...si de care m-am plictisit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu